Despre rabdare si moarte

Nu am rabdare. Recunosc ca nu e tocmai o calitate acest lucru, dar parca cumva imi doresc sa fac cat mai multe in cat mai putin timp. Asta pentru ca simt ca timpul trece, si ca o stranie amagire, desi anii din calendar tot cresc, si parca am inainta astfel, eu nu uit ca anii din viata mea se imputineaza clipa cu clipa.

Asta poate e un temei mai profund pentru lipsa mea de rabdare, dar si de hotarare cateodata. Parca sunt atatea posibilitati, atatea perspective, atatea calatorii ce ar putea fi facute, atatea lumi ce ar putea fi descoperite, iar noi oamenii in general nu dispunem decat de o viata. Parca e prea putin, si desi as vrea sa fiu poet, sa spun ca tocmai efemeritatea noastra, si existenta noastra pur gratuita da grandoare si valoare oricarei vieti, imi dau seama ca aceasta limita contribuie si la nerabdarea si indecizia mea cateodata.

Si totusi nu am rabdare. Pierdute sunt parca pentru totdeauna linistea si rabdarea timpului copilariei. Atunci cand stateam vara in micul orasel de provincie unde am locuit si priveam cerul si norii si zecile de forme pe care acestia le luau. Si imaginatia si timpul care atunci pareau nesfarsite faceau posibile nasterea a diferite personaje pe cerul luminos. Urmaream cu rabdare cum nesfarsite personaje se nasteau si se destramau pe cerul senin al zilei.

Preocupari de copil ce inca nu are constiinta timpului ce trece, nu ii pare ca fiecare pulsatie a inimii lui e ca un ticait al unei bombe cu ceas, spre un sfarsit mai apropiat sau mai indepartat, dar care e inevitabil.

Si totusi, poate ca am sa invat sa am rabdare. Un alt fel de rabdare poate, una nascuta din iluzia nemuririi, cine stie? O iluzie a nemuririi bazata nu pe credinta intr-o viata viitoare, ci mai curand pe nonsensul mortii, caci ce sens putem da, sau cum ne putem imagina inexistenta? Poate doar ca un somn adanc, dar cine se teme de somn?

Si in fata marelui somn ce va fi sa vie candva (avand in vedere ca nu am decat 23 de ani, banuiesc ca nu prea curand) nu imi mai pare parca atat de imperios necesar sa fac asa de multe.

Anunțuri

One Response to Despre rabdare si moarte

  1. pers3phona spune:

    eu zic sa iti propui in continuare sa faci multe lucruri si sa fii perseverent…fiecare dintre noi are acel vis maret pe care il va realiza intr-o buna zi..
    si eu am melancolia asta legata de trecerea timpului, si ca si pe tine, ma cuprinde maicuseama odata pe an..numa ca pe mine in luna august..
    🙂 salutari

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: