Viata ca un joc

Uneori imi vine sa cred ca viata e un fel de joc. Caci cate lucruri asemanatoare jocului nu are viata in ea?

Intai conventia: exista reguli ce trebuie respectate, din diverse motive. Sunt o gramada de reguli, nu ma refer doar la cele morale sau legale, pana la urma si legile logicii sunt si ele parte a ceea ce traim aici. Si asemeni regulilor unui joc, aceste regului isi au noima si pot fi norma doar in cadrul jocului, respectiv al vietii. Cu alte cuvinte daca am reusi sa ne detasam suficient de mult de propria noastra viata, atunci poate multe din aceste reguli ne-ar parea cumva arbitrare.

Si noi insine parca avem ceva de actori, sau de jucatori in noi. Jucam roluri. Da, de multe ori se spune ca trebuie sa fi tu insuti, dar ce inseamna asta defapt? Nu cumva a fi tu insuti e doar rolul care ti se potriveste cel mai bine? Adica ai putea sa te detasezi vreodata realmente de ceea ce ai invatat, trait, de dogmele si propriile paradigme? Si chiar daca ai putea, facand asta doar pentru a le inlocui cu altele, tot nu ajungi nicaieri.

Stau si ma gandesc si la cum ne alegem cariera. De multe ori nu cred ca se poate spune ca e neaparat o alegere rationala, bazata eventual pe indelungi analize. Nu, mai curand e un amestec de cantarire a catorva optiuni, de optare poate chiar mai curand sentimentala pentru un anumit drum in viata. Si totusi asta-i viata noastra.

Si mai e viata asemeni unui joc si din alte motive. De pilda de multe ori avem iluzia ca suntem ceva, e o iluzie prea adesea raspandita. Insa nu, nu avem un suflet neschimbator si etern, si asta nu ar trebui sa ne intristeze, caci tocmai acest lucru ar putea fi un fundament al libertatii noastre de a ne schimba. Si ce sens are sa spui despre un om ca e bun sau rau? Sensul apare intodeauna defapt doar cand ne raportam la ce face acel om. Cu alte cuvinte, suntem ceea ce facem, nu suntem un dat pentru totdeauna, ci suntem ceea ce gandim, simtim, traim efectiv. Si aceasta fiintare a noastra are parca si ea ceva din frumusetea jocului in care diverse personaje pot suferi mari metamorfoze.

Tuturor celor care se simt cumva neputinciosi si captivi in propria lor viata, le-as da un sfat simplu: priviti-o ca un joc. Dar nu ca un joc jucat din plictiseala, ci jucat cu pasiunea unui joc care conteaza.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: