A doua gradina a Semiramidei

Adevar graiesc voua celor de sub soare, pana nu construi-vom din dragostea noastra o a doua gradina a Semiramidei nu vom fi putut vesti nasterea celui dintai dintre cei ce vor fi sa vina.

In pustiul simtamintelor noastre si din risipa neputintei ce atatea veacuri ne-a macinat vom ridica, zidind spre glorificarea clipei si a libertati de a iubi o noua gradina in deserturi.

Sa nu ziditi noua gradina a Semiramidei din piatra si lut caci nu despre asta va prorocesc in aceste randuri. Ci adevarat va spun ca noua gradina fi-va inaltata din cele mai adanci simtaminte pe scheletul celor mai ample rationamente spre cerul celor mai inalte idealuri.

Adevarat va spun ca cine poate sa ghiceasca ghiciva in aceste randuri orizontul unei noi paradigme…

Caci iata ce va spune indragostitul cel de departe: iubita mea imi e muza si indepartata chemare. Pentru ea zamisli-voi aripi spre a lua cu asalt regatul inaltului albastru, spre a fi tovaras vulturilor. Si din inaltimile celeste privi-voi dincolo de orizontul celor de jos si vedea-voi lucrurile care de acolo unde este sclavie si ura de sine nu sunt redate vederii.

Si adevar va spun voua ca in ceasul acela se vor deschide glasurile constiintei si toate va vor fi fost limpezi in toata absurditatea lor. Iar o dragoste mai mare decat voi insiva va va calauzi pe drumul ce duce spre orizontul a ce va fi sa vie.

Caci iata : nimeni nu poate iubi cu o dragoste pe masura-i, caci buruieni salbatice invadava-vor atunci iubirea. Ci eu va spun ca cine va voi sa iubeasca, sa iubeasca cu o dragoste mai mare ca sine. Nu privire aplecata, ci sageata ascendenta, nu drum intunecat, ci far calauzitor fi-va iubirea voastra.

Si adevar va spun voua ca ceea ce inchinati iubirii voastre va fi insasi radacina acestei iubiri. De aceea va spun ca nu frica, nu robia, nu deznadejdea vor fi sa stea la temelia iubirilor ce vor fi sa vie, ci libertatea, lupta si inaltimea celor putini. Si aceasta fi-va gradina voastra a Paradisului : ape racoroase ce izvorasc din linistea unei constiinte curate, o gradina ce creste hranindu-se cu acel curaj aproape neomenesc de a spera in roadele iubirii voastre. Tot ce e mai inalt, mai frumos si mai eliberator fi-va ingaduit atunci pionerului cunoasterii.

Caci adevar graiesc voua ca a cunoaste si a iubii sunt doua ape ce isi au acelasi izvor. Caci ce poate fi mai inaltator decat sa cunosti ce fiinta mica este omul de acum, dar sa il iubesti pentru masura posibilitatilor lui viitoare?

Anunțuri

One Response to A doua gradina a Semiramidei

  1. pers3phona spune:

    frumos stilul, imi place..te incurajez sa continui, citesc cu mare placere
    „tine-o tot asa” ca sa fiu stereotipa 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: