Omul ilustrat

El e omul ilustrat. Un caleidoscop de povesti prind mereu viata, prin miscarea unor tatuaje colorate ce le are pe propriul corp. Si fiecare poveste este un mod cumva de a se adapta la realitatile celuilalt.

De cele mai multe ori povestile sunt vesele. Sunt povesti invaluite cumva in fum, si un limbaj colorat le face sa fie mai vii decat multe alte povesti, spuse de alti povestitori. Si atunci omul nostru ilustrat e asemeni unui actor ce isi incanta publicul si aproape ca l-ar face sa si aplaude, dar conventiile sociale impun totusi limitarea la ras si voie buna, care pe omul nostru il bucura.

Dar omul ilustrat ascunde si multe secrete. Are si el durerile lui, chinurile lui. Este asemeni unui copil care a trebuit sa se maturizeze destul de devreme, si desi pare insensibil si rece in situatiile cand se afla printre necunoscuti, totusi aceasta insensibilitate a lui poate ca nu e decat o carapace care sa il apere de anumite lucruri intamplate de-a lungul inca scurtei sale vieti.

Si uneori omul ilustrat isi arata si cealalta fata, pe care unii s-ar grabi sa o numeasca adevarata fata, dar de ce ar fi in fond aceasta latura a lui mai adevarata decat cealalta? Poate pentru ca e de o tristete cutremuratoare chiar s-ar putea spune cateodata.

Dar tocmai aceste tristeti vechi, adunate si pastrate undeva mai adanc in sufletul acestui om ilustrat sunt cele care il pot face cateodata sa devina asemeni unui cavaler singuratic care isi cauta cumva menirea si lupta, dar ce lupta! Caci nu sunt pe masura omului nostru orice fel de lupte. Ci doar acele pe care cei mai multi le-ar numi deja pierdute par ai starni autentica pasiune.

Omului nostru ilustrat nu ii vor lipsii poate niciodata resursele pentru a duce o lupta in felul sau pentru ceva. Si va face probabil multe greseli, si mari si marunte. Dar important va fi pentru el sa gaseasca o lupta care sa merite din cat mai multe puncte de vedere.

Si cine e totusi acest om ilustrat? In masura in care sufletele noastre nu sunt nici eterne nici neschimbatoare, omul ilustrat poate fi oricare dintre noi. Si asa ne vom amintii poate mereu de ceea ce numim constiinta : o sumedenie de povesti adunate, stranse si sublimate printr-o imagine ce in constiinta prinde viata. E mult, e putin? Nu stiu, poate doar asta avem pana la urma: povestile….

Anunțuri

One Response to Omul ilustrat

  1. schnappster spune:

    Povestile…povestile e multe si nu toate frumoase :)). Dar da…povestile ne ramen, povestile ne fac sa zambim si tot ele ne intristeaza uneori. Dar fara povesti nu suntem nimic. Aduna cat mai multe si da-le mai departe.

    Zambeste, traieste si imparte zambete. Lume nu se va opri in loc pentru tine daca plangi, asa ca ai putea la fel de bine sa razi.

    Foarte frumos postul. 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: