Si totusi conteaza…

O logica perversa si vana, imbracata insa  inital  in elegantele haine ale unor filozofii platonice, iar ulterior in ceea ce am putea numi paradigma crestina, pare a sugera ca nimic nu conteaza.

Defapt firul acestui rationament mai complet ar fi urmatorul : daca exista Dumnezeu, si implicit viata dupa moarte, atunci evident ca totul conteaza, ceea ce facem aici va fi rasplatit intr-o viata viitoare, pe cand in cazul contrar, nimic nu conteaza, deci nihilismul total e perfect scuzabil, ba chiar se impune cumva natural.

Nu se poate explica defapt de ce ar fi asa. Premisa implicita de la care pleaca rationamentul de mai sus ar fi acela ca pentru ca lucrurile sa conteze noi ar trebui sa fim cumva nemuritori. Defapt probabil ca dorinta aproape disperata de a trai vesnic e una din explicatile pentru care oamenii imbratiseaza religia cu atata usurinta, oricat de absurda ar fi ea.

Si aici sunt tentat sa vad cumva o limita culturala, ideologica  sau paradigmatica, cum vreti sa-i spuneti. Si limita aceasta este tocmai iluzia ca ar trebui sa fim realmente nemuritori ca sa conteze lucrurile ce ne puncteaza efemera existenta. Defapt este cumva o eroare de logica sa vorbim despre lucruri la modul absolut, ca in acest caz, sa presupunem ca daca nu exista ceva care sa fie cumva etern inauntrul nostru, atunci viata noastra si noi nu am valora nimic. Poate ca dupa cat imi pare, are sens sa vorbim despre lucruri in general la modul relativ.

Caci in definitiv de ce ar trebui sa fim nemuritori ca tot ce se intampla cu noi si in jurul nostru sa conteze? Pentru cine sa conteze defapt? Pentru pietre si stele? De ce nu ar fi suficient sa conteze pentru noi si punct?

Straniu este pornind de la aceste idei, ca imi pare sa descopar chiar printre cei ce nu cred, ca tot nu au depasit aceasta limita. E cumva parca posibil sa fi ateu intr-o paradigma platonica-crestina. Sa crezi adica tocmai ca daca dumnezeu nu exista, chiar daca nu e totul permis, cel putin nu conteaza pana la urma nimic. Imi pare a fi mai mult o eroare de logica, dar si un simtamant alterat de indoctrinare si idei cu poate prea putine legaturi cu realitatea aceast mod de avedea lucrurile.

In fond nu ma va interesa atat de mult ca ceea ce ma mobilizeaza, ceea ce iubesc si imi place sa treaca neaparat si dincolo de hotarul mortii. Din simplul motiv ca si daca as vrea cu tot dinadinsul nu sta in puterea mea sa fac ceva in privinta aceasta. Iar in plus de asta, tocmai efemeritatea vietii noastre face ca ea sa merite traita din plin. E singura noastra certitudine, aceea ca aici si acum traim. Si asta totusi conteaza….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: