Cupa vietii

Am sa-nchin urcat in varf de munte o cupa a vietii pentru orice hotar ce-i de netrecut in minte,  in fapt trecut e de banali hoinari…

Si-n aburii de veselie, simt orice nevrednic rost, in vene-l simt. Dar atunci nu rostul lumii il pretuiesc, ci al ei preasfant nerost vreau sa il iubesc…

Si-n ceasuri de lungi   amurguri impurpurite-s  gandurile mele de temeri, privind nu cele ce nu le cunosc, ci cele ce le stiu ma infioara si imi sunt etern repros…

Aici sunt sus, doar cupa mea a vietii … si e liniste senina. Acolo jos sunt jocuri, masti si zarva-i prea deplina….

Sosita ceasul prieteni sa lasam orice scandaluri ce-n valurile lor ne poarta catre maluri, din marea vietii urzind sa ne zdrobeasca… de care stanci? prin ce iluzie ce se vrea fumoasa?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: