Evadarea din realitate

Aprilie 24, 2010

Dedublarea

Eu sunt eu in continuare. Dar nu stiu cum se face, dar mai exista inca un eu. Trebuie sa fi inebunit candva probabil, la un moment dat pe drumul vietii am facut un viraj pe care un om normal nu l-ar face.

Dar nu sunt trist. Sau poate ca sunt. Una din cele doua imagini sau constiinte ale mele  cred ca e. Dar sufera in tacere. Nici ea nu stie de ce. Dar cealalta e voioasa. Pentru ea totul poate fi un joc. Defapt in lipsa vreunei alte dovezi ca ar fi altceva chiar proclama din tot sufletul : Totul e un joc!

Si stau si plutesc undeva prin tavan ca un fum usor obtinut din sublimarea atator ganduri grele. Ce vesel trebuie sa fie sa plutesti fara grija prin tavanuri…

Viata ca joc

Dar stiu din nestiinta mea ca totul e un joc. Asa e, si noi suntem facuti din mici piese. Care au viata si vointa proprie. Defapt nu au, dar ar fi mai bine pentru noi sa credem ca au. Asta ca sa intelegem jocul. Sau sa credem ca il intelegem. Nu, nu pentru ca jocul ar avea vreun sens. Nu are. Numai ca noi dorim sa aibe un sens, asa ca inventam unul.

Stiu ca acum sunt aici si ca asta e o realitate. As fi putut sa nu fiu aici, si acel lucru ar fi fost la randul sau o realitate. Si in mod obiectiv vorbind, ce importanta are daca sunt sau nu aici?Pe bune de ce ar avea importanta? Daca nu as fi fost eu aici, nu ar fi fost cumva vreun altul? Si cine ar fi stiut ca nu sunt, dar as fi putut fi?

Nebunia

Cuvintele incep sa prinda viata proprie, iar gandurile mele se revolta impotriva mea. Netrebnice ganduri. Si cum prin gandurile viata… Tot ce gandesc se arata brusc ca o iluzie mai reala decat realitatea si arhisuficienta siesi. Fantasmele nu le mai pot controla, deci trebuie sa fiu deja nebun. Totusi daca as fi nebun probabil nu as banui ca sunt. Dar ce butada, ce bufonerie, toti nebunii probabil stiu ca sunt nebuni, doar ca nu realizeaza ce inseamna defapt asta…

Iarasi au inceput alea sa cante la vioara dansand deasupra unui lac de munte… de ce fac oare asta? Ce ar putea sa insemne?Fireste ca inseamna ceva. Sau poate ca defapt nu inseamna nimic ceea ce in fond e mai bine, macar asa nu mai trebuie sa imi bat capul si cu ce ar putea sa insemne.

Si sunt iar in acea pestera in care nu se vede decat putina lumina din lateral si jos un mic iaz ale carei unde se reflecta pe o portiune de perete. Si e liniste, si aici parca se nasc ideile, aici parca se naste chiar lumea. Sau probabil ca nu.

Anunțuri