Iluzie si grandoare

Mai 22, 2010

Toate cele din jurul nostru nu ne sunt accesibile in mod direct, imediat, ci doar prin medierea simturilor noastre. Iar mintiile noastre sunt astfel ”proiectate” incat sa lucreze cu modele construite pe baza informatiilor furnizate de aceste simturi.

Acest lucru numai cred ca ar fi suficient pentru a zdruncina orice pretentie grandioasa de existenta a vreunui ”adevar absolut”. O expresie caruia defapt nu ii gasesc vreun sens.

Iar omul este mai curand o punte decat un tel. Natura umana este mai curand o libertate, nu o libertate in acel sens absurd promovat de crestinism drept liber arbitru. Ci o libertate limitata la ceea ce putem in primul rand concepe si apoi realiza concret. O libertate in fond relativa, dar tocmai datorita acestui relativism plina de sens, putand adica sa fie incadrata intr-un context.

Iluzia si grandoarea noastra se nasc din acele certitudini absolute ce le credem drept insasi realitatea, uitand usor ca totul ajunge la noi mediat prin intermediul simturilor noastre, uitand de asemenea mult prea usor ca mintiile noastre nu au fost in fapt proiectate de vreun zeu, si deci ele nu sunt neaparat construite pentru a cunoaste intocmai realitatea. Mai curand mintiile noastre sunt produsul evolutiei, si deci in lumina acestui fapt ele pricep si interpreteaza realitatea atat cat le este in primul rand necesar pentru supravietuirea fiecarui individ.

De pilda nu ne ne este evidenta deloc structura atomilor, dar nu ne este in viata de zi cu zi utila, in viata de zi cu zi fiindu-ne  necesara cunoasterea realitatii la nivelul la care ne aflam, nu la nivel subatomic. Poate suna drept ceva cumva absurd sa afirmi asa ceva, dar sugerez ca tocmai limitele simturilor noastre ne arata cat de neansemnati suntem la scara universului si a mediului in care traim.

Iar despre limitele mintii, ce sa mai vorbesc. Cand atatia oameni in tara asta nu sunt capabili decat sa imparta oamenii in doua categorii, ai nostri si ai lor, in functie de religie, politica sau te miri ce criterii, atunci cred ca e destul de evident ca in medie oamenii sunt destul de limitati in gandire, oricat s-ar crede ei de grozavi.

Anunțuri

Adevarul

Mai 22, 2010

Ce cuvant cu o solemnitate cumva mereu autosuficienta. Ce impresionanta mantra a filozofiei, religiei si gandirii in general…

Cautam asadar cu totii adevarul, acel sens ultim al existentei noastre si cel mai adesea il cautam fara a fi constienti macar de acest fapt.

Dar de ce adevarul? De ce mai bine neadevarul? Poate pentru ca undeva in adancul simtirilor noastre un ”ceva” a voit ca noi sa divinizam acest adevar.

De ce insa ”neadevarul”? Poate fie si numai pentru ca-i prea trista viata cand atarna toata de vreo ”mareata” idee-scop al sau. In fapt mormant al vietii ca atare…