Ancheta

Ianuarie 27, 2012

Un hol pustiu intr-un sfarsit de dupa-amiaza de toamna pe care se plimba un cetatean ca oricare altul. O usa deschisa la un birou unde se afla un politist cu un grad presupus inferior. Cetateanul se indreapta spre usa deschisa :

–         Buna ziua! Aici se raporteaza buletinele disparute?

–         Luati loc va rog.

Cetateanul ia loc si se foieste putin ducand mana spre buzunar si uitandu-se spre politist:

–         Il cunosteati?

–         Pe cine?

–         Cum pe cine? Pe domnul Kirliov!

–         …. Dar de ce ma intrebati asta? Nu cunosc nici un domn cu un asemenea nume… nu se fac aici buletinele?

–         Deci domnule eu nu am timp pentru jocul dumitale. Raspunde la ce te-am intrebat!

–         Dar nu cunosc un asemenea domn!

–         Hmm.. zise politistul lasandu-se pe spatarul scaunul, atunci demonstrati va rog!

–         Ce sa demonstrez?

–         Ca are capra coarne, cum adica ce sa demonstrezi? Ca nu il cunoasteti pe cetateanul Konstantinov!

–         Dar cum as putea demonstra asaceva?

–         Ei vedeti? Si dumneavoastra ma intrebati despre buletine. Va ocupati cu fleacuri cand noi avem aici treburi serioase. Deci pana la proba contrarie presupunem ca va cunoasteti cu domnul Karliov. Acum mai trebuie sa gasim si motivul…

–         Motivul pentru ce anume?

–         Cum pentru ce? Pentru care l-ati omorat!

–         Dar nu cunosc si nu l-am omorat pe domnul despre care vorbiti!

–         Ei asta ramane de vazut zise politistul uitandu-se ingandurat pe niste hartii.

–         Dar este absurd, eu am sa ma ridic si am sa plec de aici, cred ca ati baut ceva..

–        Ramaneti pe loc! Daca va ridicati va arestez sub acuzatia de obstructionare a unei anchete criminalistice! Nu am terminat cu intrebarile!

–         Dar este absurd! Nu stiu deloc despre ce vorbiti. Cum a murit domnul acela?

–         Care domn?

–         Sunteti nebun? Cel a carei ucidere o anchetati!

–         Ei, aici e o problema mai speciala! Statistic vorbind el a murit injunghiat.

–         Deci nu sunteti sigur? Cum adica statistic vorbind?

–         Pai simplu: statisticile arata ca cei ucisi in orasul nostru mor in general ucisi cu arme albe, iar din cei ucisi cu arme albe majoritatea sunt ucisi cu un cutit de bucatarie.

–         Dar dumneavoastra nu ati vazut cadavrul? Nu s-a facut o autopsie?

–         Domnule puneti prea multe intrebari, nu va privesc treburile acestea. In fond sunteti suspect de crima!

–         Pai ma lasati sa inteleg ca defapt nu s-a comis nici o crima!

–         Asta este o interpretare rau intentionata a ceea ce spun, zise politistul. De ce credeti ca nu s-a comis nici o crima? O crima in mod sigur s-a comis. Statisticile arata ca in orasul nostru au loc 3 crime pe luna. Au trecut deja 2 luni de la ultima crima asa ca este absurd sa presupunem ca nu a avut loc nici o crima.

–         Deci presupuneti ca s-a comis o crima doar pentru ca statistic ar fi trebuit sa se comita?

–         Nu doar atat.avem si probe chiar : motanul K.

–         Ce e motanul K?

–         E un motan gasit de noi dormind intr-un parc in ploaie cu o zgarda la gat avand ca insemn litera K.

–         Pai si de ce este acest animal o proba in acest caz?

–         Se vede ca nu va pricepeti. Statisticile arata ca in orasul nostru motanii ajung vagabonzi cand mor stapanii lor,

–         Dar poate a fugit de acasa?

–         Nu e posibil. Motanii sunt fiinte meteosensibile stiu cand incepe ploaia. Nu ar fi fugit tocmai pe ploaie decat daca ar fi fost foarte speriat

–         Pai si ati aflat cine e stapanul lui?

–         Am aflat. Cel mai probabil e un Konstantinov sau un Karliov. Acestia sunt cei mai raspanditi cetateni cu numele incepand cu litera K din orasul nostru.

–         Pai si nu ati verificat daca au murit respectivii?

–         E inutil sa consumam resursele statului pe astfel de lucruri. Dar haideti sa revenim la dumneavoastra, caci nu eu sunt cel anchetat. De ce l-ati omorat pe cetateanul K?

–         Dar de ce credeti ca daca l-as fi omorat eu as fi venit singur la politie?

–         Ei,poate doreati sa vedeti mersul anchetei. Oricum esential este ca ati admis ca e posibil sa il fi omorat si nu puteti dovedi ca nu ati facut-o.

–         Nu am admis ca e posibil sa-l fi omorat decat ca parte a unei deomonstratii prin…

–         Domnule eu ma grabesc, trebuie sa ajung acasa la nevasta mea, oricum deja ancheta asta se lungeste. Spuneti-mi pe scurt: unde va aflati de luni de la 7 seara si pana miercuri la ora 3 dimineata?

–         Pai e un interval cam mare de timp trebuie sa-mi…

–         Gata domnule, in arest cu tine. Nu poti dovedi ca nu ai avut ocazia sa il ucizi pe cetateanul al carui motan este acum in custodia noastra. Nu poti dovedi de asemenea nici ca nu il cunosti pe respectivul.

–         Nu, nu, dar e o nebunie curata! E un abuz! Incepu sa strige cetateanul.

De pe hol se auzi o voce suava si feminina

–         Daca doriti puteti depune o reclamatie in cutia cetateanului din camera alaturata!

–         Am sa va reclam, nu o sa scapati, vedeti voi striga cetateanul impins inspre o cusca cu gratii unde politistul il si inchise.

Dupa ce il inchise pe cetateanul devenit turbulent iesi pe hol si striga catre femeia de acolo:

       – Sa nu lasi pe nimeni sa intre. E foarte curios  in ceea ce priveste ancheta, sunt sigur ca el e vinovatul si e posibil sa mai fi avut si complici. Noroc ca am fost vigilent. Si pleca multumit.


Imposibila comunicare

Ianuarie 3, 2012

De multe ori mi se intampla sa nu fiu inteles. Este drept ca de multe ori sirul gandurilor mele nu urmeaza o traiectorie conventionala. Dar cred ca este totusi mai mult decat atat : e vorba si despre o imposibilitate inerenta conditiei umane.

Traim toti prinsi intr-o realitate a noastra, ne alcatuim pe parcursul vietii propriile noastre harti mentale ce ne ajuta sa supravietuim intr-un fel sau altul. Dar exepriente diferite, oameni diferiti, duc la harti diferite. Suntem din pacate mult mai marcati de experientele personale decat am vrea sa admitem.

Imaginati-va insa ce se intampla cand oameni cu harti mentale diametral opuse se intalnesc. Spre exemplu un ateu militant si un crestin convins. Nu exista probabil dialoguri ale surzilor mai absurde decat dintre adeptii unor sisteme de gandire diferite. Nu discut aici despre cine are dreptate. Pentru ca in ultima instanta e posibil sa nici nu conteze, conteaza mai mult realitatea si ce facem cu ideile noastre decat sa avem dreptate in principiu.

Mi s-a intamplat sa fiu acuzat de ortodocsi de tradare pentru ca nu mai sunt crestin ortodox. Hilar este ca am fost acuzat tot de tradare si de un protestant pentru ca nu mai cred, desi nu am fost in viata mea protestant. Poate suna amuzant si chiar este, dar asta imi arata mai curand cum gandesc acesti oameni. Nu pare sa conteze pentru ei adevarul credintelor personale, cat pare a conta sentimentul dat de apartenenta la un grup. Caci acuzatia nu este de minciuna sau de mistificare, ci de tradare, iar adevarul il poti cunoaste, il poti cauta, poti recunoaste ca nu il vei gasi, dar nu il poti trada, decat eventual daca il personifici. Ceea ce fac crestinii cand spun ca Isus este Adevarul. Astfel se ajunge intr-o ambiguitate de neinteles pentru cei ce nu cred, dar perfect coerenta pentru cei ce cred : tradezi Adevarul, care nu e tocmai o descriere a realitatii cat e o persoana divina, un Mesia, in jurul caruia s-a format un grup social.

Astfel reusim sa avem un glorios dialog al surzilor intre atei si crestini, fiecare folosind propriile definitii , vrand sa transmita un ceva pe care cealalta tabara mereu il va receptiona diferit.

Dar revenind la adevar, in cazul multor crestini se naste intrebarea relevanta : de ce este el o persoana? Si de ce insista atat de mult crestinii pe faptul ca ateii nu inteleg defapt adevaratul mesaj? Poate pentru simplul motiv ca in spatele acestei idei de Adevar Persoana se afla speranta unui control asupra vietii si in final a universului.Poate pentru ca este dorita cunoasterea unui adevar omenesc, caci pana la urma dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea sa, iar din ideea adevarului persoana ar putea rezulta ca adevarul este in esenta unul uman. Probabil ca certurile multor crestini cu ateii au drept combustibil si convingerea primilor ca daca nu au dreptate si lucrurile stau diferit, atunci nimic nu are rost si simt cum le fuge pamantul de sub picioare. Ceea ce evident nu inseamna ca ideea adevarului persoana ar fi viabila. Ea este mai curand probabil un mecanism psihologic menit sa ofere iluzia controlului.

Dar nici cu tabara ateilor nu avem de ce sa ne fie rusine. Progresul omenirii poate fi la fel de bine o alta mitologie care inlocuieste nemurirea sufletului. O idee pe care crestinii pe buna dreptate o critica, caci progresul tehnologic fara un progres moral poate duce chiar la un holocaust nuclear. Mai sunt fireste si ideologiile economice : comunismul, keynesismul si fireste libertarianismul. Nu mi-am propus sa critic aici aceste ideologii, sunt sigur ca fiecare tabara ce sustine o ideologie le va critica vehement pe celelalte. Si in mod glorios hegelian vom inainta sub razele Istoriei. Singura problema este ca realitatea este una singura, si evident ca nu pot fi lucruri total incompatibile concomitent adevarate. Cel mai probabil avem diverse interpretari ale realitatii care se potrivesc pe ici pe colo, dar raman perfectibile.

Pana la urma desi pot parea diferiti fundamental, crestinii si ateii militanti nu sunt chiar atat de diferiti. Fiecare tabara duce practic o lupta pentru a obtine ceea ce crede ca este controlul propriului destin. Cu alte cuvinte pentru crestini o lume ideala ar fi una crestina, pentru atei una cel putin mai secularizata, daca nu cumva chiar atee. Si in ambele viziuni ramane in continuare o speranta a controlului propriului destin, pentru crestini Dumnezeu este cel ce le ofera garantia nemuririi si iluzia controlului, iar pentru ateii militanti credinta in progresul stiintific si in unele cazuri in diferite ideologii economico-politice sunt cele ce le vor oferi iluzia controlului propriului destin. Daca ar fi altfel, daca ateii militanti nu ar crede si ei in progresul omenirii urmand o reteta sau alta, atunci se naste inrtebarea legimita : pentru ce lupta ei?

Si care ar fi problema cu credinta in progresul omenirii? Problema ar putea fi ca progresul stiintific se poate decupla de progresul omenirii. In fond de ce ar fi semne ale progresului bomba atomica, virusi creati in laborator sau instrumentele financiare derivate ce au contribuit la actuala criza economica? Nu orice inovare este pozitiva, adica buna pentru oameni.

Prin randurile de mai sus nu vreau sa dau  dreptate vreunei tabere in mod categoric. Eu sunt practic mai aproape de pozitia atee, fara a fi insa militant. Inteleg perfect ca abuzurile religioase trebuiesc limitate, insa e util cred sa pastram cat de cat o pozitie critica vis a vis de propriile credinte si prejudecati. Cred cu alte cuvinte ca avem mai multe motive sa fim modesti decat aroganti. Nu din motive religioase, ci pentru o perspectiva mai clara.