Imposibila comunicare

De multe ori mi se intampla sa nu fiu inteles. Este drept ca de multe ori sirul gandurilor mele nu urmeaza o traiectorie conventionala. Dar cred ca este totusi mai mult decat atat : e vorba si despre o imposibilitate inerenta conditiei umane.

Traim toti prinsi intr-o realitate a noastra, ne alcatuim pe parcursul vietii propriile noastre harti mentale ce ne ajuta sa supravietuim intr-un fel sau altul. Dar exepriente diferite, oameni diferiti, duc la harti diferite. Suntem din pacate mult mai marcati de experientele personale decat am vrea sa admitem.

Imaginati-va insa ce se intampla cand oameni cu harti mentale diametral opuse se intalnesc. Spre exemplu un ateu militant si un crestin convins. Nu exista probabil dialoguri ale surzilor mai absurde decat dintre adeptii unor sisteme de gandire diferite. Nu discut aici despre cine are dreptate. Pentru ca in ultima instanta e posibil sa nici nu conteze, conteaza mai mult realitatea si ce facem cu ideile noastre decat sa avem dreptate in principiu.

Mi s-a intamplat sa fiu acuzat de ortodocsi de tradare pentru ca nu mai sunt crestin ortodox. Hilar este ca am fost acuzat tot de tradare si de un protestant pentru ca nu mai cred, desi nu am fost in viata mea protestant. Poate suna amuzant si chiar este, dar asta imi arata mai curand cum gandesc acesti oameni. Nu pare sa conteze pentru ei adevarul credintelor personale, cat pare a conta sentimentul dat de apartenenta la un grup. Caci acuzatia nu este de minciuna sau de mistificare, ci de tradare, iar adevarul il poti cunoaste, il poti cauta, poti recunoaste ca nu il vei gasi, dar nu il poti trada, decat eventual daca il personifici. Ceea ce fac crestinii cand spun ca Isus este Adevarul. Astfel se ajunge intr-o ambiguitate de neinteles pentru cei ce nu cred, dar perfect coerenta pentru cei ce cred : tradezi Adevarul, care nu e tocmai o descriere a realitatii cat e o persoana divina, un Mesia, in jurul caruia s-a format un grup social.

Astfel reusim sa avem un glorios dialog al surzilor intre atei si crestini, fiecare folosind propriile definitii , vrand sa transmita un ceva pe care cealalta tabara mereu il va receptiona diferit.

Dar revenind la adevar, in cazul multor crestini se naste intrebarea relevanta : de ce este el o persoana? Si de ce insista atat de mult crestinii pe faptul ca ateii nu inteleg defapt adevaratul mesaj? Poate pentru simplul motiv ca in spatele acestei idei de Adevar Persoana se afla speranta unui control asupra vietii si in final a universului.Poate pentru ca este dorita cunoasterea unui adevar omenesc, caci pana la urma dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea sa, iar din ideea adevarului persoana ar putea rezulta ca adevarul este in esenta unul uman. Probabil ca certurile multor crestini cu ateii au drept combustibil si convingerea primilor ca daca nu au dreptate si lucrurile stau diferit, atunci nimic nu are rost si simt cum le fuge pamantul de sub picioare. Ceea ce evident nu inseamna ca ideea adevarului persoana ar fi viabila. Ea este mai curand probabil un mecanism psihologic menit sa ofere iluzia controlului.

Dar nici cu tabara ateilor nu avem de ce sa ne fie rusine. Progresul omenirii poate fi la fel de bine o alta mitologie care inlocuieste nemurirea sufletului. O idee pe care crestinii pe buna dreptate o critica, caci progresul tehnologic fara un progres moral poate duce chiar la un holocaust nuclear. Mai sunt fireste si ideologiile economice : comunismul, keynesismul si fireste libertarianismul. Nu mi-am propus sa critic aici aceste ideologii, sunt sigur ca fiecare tabara ce sustine o ideologie le va critica vehement pe celelalte. Si in mod glorios hegelian vom inainta sub razele Istoriei. Singura problema este ca realitatea este una singura, si evident ca nu pot fi lucruri total incompatibile concomitent adevarate. Cel mai probabil avem diverse interpretari ale realitatii care se potrivesc pe ici pe colo, dar raman perfectibile.

Pana la urma desi pot parea diferiti fundamental, crestinii si ateii militanti nu sunt chiar atat de diferiti. Fiecare tabara duce practic o lupta pentru a obtine ceea ce crede ca este controlul propriului destin. Cu alte cuvinte pentru crestini o lume ideala ar fi una crestina, pentru atei una cel putin mai secularizata, daca nu cumva chiar atee. Si in ambele viziuni ramane in continuare o speranta a controlului propriului destin, pentru crestini Dumnezeu este cel ce le ofera garantia nemuririi si iluzia controlului, iar pentru ateii militanti credinta in progresul stiintific si in unele cazuri in diferite ideologii economico-politice sunt cele ce le vor oferi iluzia controlului propriului destin. Daca ar fi altfel, daca ateii militanti nu ar crede si ei in progresul omenirii urmand o reteta sau alta, atunci se naste inrtebarea legimita : pentru ce lupta ei?

Si care ar fi problema cu credinta in progresul omenirii? Problema ar putea fi ca progresul stiintific se poate decupla de progresul omenirii. In fond de ce ar fi semne ale progresului bomba atomica, virusi creati in laborator sau instrumentele financiare derivate ce au contribuit la actuala criza economica? Nu orice inovare este pozitiva, adica buna pentru oameni.

Prin randurile de mai sus nu vreau sa dau  dreptate vreunei tabere in mod categoric. Eu sunt practic mai aproape de pozitia atee, fara a fi insa militant. Inteleg perfect ca abuzurile religioase trebuiesc limitate, insa e util cred sa pastram cat de cat o pozitie critica vis a vis de propriile credinte si prejudecati. Cred cu alte cuvinte ca avem mai multe motive sa fim modesti decat aroganti. Nu din motive religioase, ci pentru o perspectiva mai clara.

Anunțuri

3 Responses to Imposibila comunicare

  1. Mda.
    Mai întâi, că de ce stăm unii cu alţii de vorbă. Pentru că avem nevoie, în realitatea aceea subiectiv-obiectivă, de oglinda necesară şi suficientă pentru a o definii. Problema moralei nu aparţine unor credincioşi sau ateilor, ci tuturor. Morala nu este absolută, este dinamică într-un sens pozitiv ce „ne obligă” să fim împreună pentru asta. Dialogul surzilor este doar în cazul celor ce sunt cu adevărat surzi şi nu acceptă soluţiile „de a trăi” în detrimentul soluţiilor „de a defini”. Aici ai dreptate, credincioşii şi necredincioşii sunt la fel: au acelaşi scop. Problemele apar când se confundă scopul cu mijloacele.
    PS: neînţeles se scrie cu î din i şi nu cu î din a.

  2. victorryuzaki spune:

    Pai problema nu ar fi ca de ce stati de vorba unii cu altii, ci ca vreti sa va convingeti de cele mai multe ori unii pe altii. Si nu reusiti si se ajunge la un dialog al surzilor de multe ori.
    Multumesc pentru corectura.

  3. Normal că vrem a ne convinge, face parte din acţiunea egoistă de a ne auto-lămuri şi căutăm dovezi sau contradovezi. Şi câteodată suntem în stare să le mai şi acceptăm. Pentru că nu suntem aceeaşi care am fost ieri, ne schimbăm perpetuu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: