Ce inseamna fericirea?

Februarie 14, 2011

Fericirea inseamna sa cauti mereu o stare de echilibru, sa incerci sa fi impacat cu tine dar totodata sa pastrezi acel impuls necesar pentru a bifa targeturile de pe lista. Sa iti alegi cu grija cuvintele, felul de a fi, sa incerci sa abordezi viata jumatate in gluma, jumatate in serios.

Fericirea inseamna de asemenea sa iubesti, indiferent ce o insemna asta, sa faci ceea ce fac mai toti cei ce sunt ca tine, pentru ca si tu esti ca ei. Si fericirea inseamna o caldura nici prea mare, nici prea mica, care te invaluie si te linisteste cand esti obosit, si te trezeste cand esti adormit.

Fericirea inseamna asadar sa fi precum trebuie sa fi, in cautarea perfectiunii si a intelegerii, a adevarului si a dreptatii ultime.

Dar ce inseamna nefericirea? Sa  incerci sa fi fericit in felurile descrise mai sus….

Anunțuri

Oamenii translucizi

Septembrie 4, 2010

Cum ar fi ca intr-o buna dimineata sa te trezesti, sa iesi pe strada, si in lumina diminietii sa poti vedea prin fiecare om intalnit? Sa ii poti vedea jocul gandurilor si al senzatiilor ca si cum ai privi la un televizor ce isi desfasoara o multime de programe concomitent.

Dar cum ar fi atunci sa te privesti in oglinda? De unde stii ca ai mai ramane cu tot ce ai acum? De unde stii ca toate gandurile, tot ce consideri a fi personalitatea ta, constientul si subconstientul, sufletul sau cum vrei sa il numesti nu se vor transforma la o privire mai atenta in fum?

Si odata transformandu-se in fum poate ca ai descoperi ca toate acestea erau defapt doar norii ce iti acopereau cerul a ceea ce esti tu defapt…


Iluzie si grandoare

Mai 22, 2010

Toate cele din jurul nostru nu ne sunt accesibile in mod direct, imediat, ci doar prin medierea simturilor noastre. Iar mintiile noastre sunt astfel ”proiectate” incat sa lucreze cu modele construite pe baza informatiilor furnizate de aceste simturi.

Acest lucru numai cred ca ar fi suficient pentru a zdruncina orice pretentie grandioasa de existenta a vreunui ”adevar absolut”. O expresie caruia defapt nu ii gasesc vreun sens.

Iar omul este mai curand o punte decat un tel. Natura umana este mai curand o libertate, nu o libertate in acel sens absurd promovat de crestinism drept liber arbitru. Ci o libertate limitata la ceea ce putem in primul rand concepe si apoi realiza concret. O libertate in fond relativa, dar tocmai datorita acestui relativism plina de sens, putand adica sa fie incadrata intr-un context.

Iluzia si grandoarea noastra se nasc din acele certitudini absolute ce le credem drept insasi realitatea, uitand usor ca totul ajunge la noi mediat prin intermediul simturilor noastre, uitand de asemenea mult prea usor ca mintiile noastre nu au fost in fapt proiectate de vreun zeu, si deci ele nu sunt neaparat construite pentru a cunoaste intocmai realitatea. Mai curand mintiile noastre sunt produsul evolutiei, si deci in lumina acestui fapt ele pricep si interpreteaza realitatea atat cat le este in primul rand necesar pentru supravietuirea fiecarui individ.

De pilda nu ne ne este evidenta deloc structura atomilor, dar nu ne este in viata de zi cu zi utila, in viata de zi cu zi fiindu-ne  necesara cunoasterea realitatii la nivelul la care ne aflam, nu la nivel subatomic. Poate suna drept ceva cumva absurd sa afirmi asa ceva, dar sugerez ca tocmai limitele simturilor noastre ne arata cat de neansemnati suntem la scara universului si a mediului in care traim.

Iar despre limitele mintii, ce sa mai vorbesc. Cand atatia oameni in tara asta nu sunt capabili decat sa imparta oamenii in doua categorii, ai nostri si ai lor, in functie de religie, politica sau te miri ce criterii, atunci cred ca e destul de evident ca in medie oamenii sunt destul de limitati in gandire, oricat s-ar crede ei de grozavi.


Adevarul

Mai 22, 2010

Ce cuvant cu o solemnitate cumva mereu autosuficienta. Ce impresionanta mantra a filozofiei, religiei si gandirii in general…

Cautam asadar cu totii adevarul, acel sens ultim al existentei noastre si cel mai adesea il cautam fara a fi constienti macar de acest fapt.

Dar de ce adevarul? De ce mai bine neadevarul? Poate pentru ca undeva in adancul simtirilor noastre un ”ceva” a voit ca noi sa divinizam acest adevar.

De ce insa ”neadevarul”? Poate fie si numai pentru ca-i prea trista viata cand atarna toata de vreo ”mareata” idee-scop al sau. In fapt mormant al vietii ca atare…


Evadarea din realitate

Aprilie 24, 2010

Dedublarea

Eu sunt eu in continuare. Dar nu stiu cum se face, dar mai exista inca un eu. Trebuie sa fi inebunit candva probabil, la un moment dat pe drumul vietii am facut un viraj pe care un om normal nu l-ar face.

Dar nu sunt trist. Sau poate ca sunt. Una din cele doua imagini sau constiinte ale mele  cred ca e. Dar sufera in tacere. Nici ea nu stie de ce. Dar cealalta e voioasa. Pentru ea totul poate fi un joc. Defapt in lipsa vreunei alte dovezi ca ar fi altceva chiar proclama din tot sufletul : Totul e un joc!

Si stau si plutesc undeva prin tavan ca un fum usor obtinut din sublimarea atator ganduri grele. Ce vesel trebuie sa fie sa plutesti fara grija prin tavanuri…

Viata ca joc

Dar stiu din nestiinta mea ca totul e un joc. Asa e, si noi suntem facuti din mici piese. Care au viata si vointa proprie. Defapt nu au, dar ar fi mai bine pentru noi sa credem ca au. Asta ca sa intelegem jocul. Sau sa credem ca il intelegem. Nu, nu pentru ca jocul ar avea vreun sens. Nu are. Numai ca noi dorim sa aibe un sens, asa ca inventam unul.

Stiu ca acum sunt aici si ca asta e o realitate. As fi putut sa nu fiu aici, si acel lucru ar fi fost la randul sau o realitate. Si in mod obiectiv vorbind, ce importanta are daca sunt sau nu aici?Pe bune de ce ar avea importanta? Daca nu as fi fost eu aici, nu ar fi fost cumva vreun altul? Si cine ar fi stiut ca nu sunt, dar as fi putut fi?

Nebunia

Cuvintele incep sa prinda viata proprie, iar gandurile mele se revolta impotriva mea. Netrebnice ganduri. Si cum prin gandurile viata… Tot ce gandesc se arata brusc ca o iluzie mai reala decat realitatea si arhisuficienta siesi. Fantasmele nu le mai pot controla, deci trebuie sa fiu deja nebun. Totusi daca as fi nebun probabil nu as banui ca sunt. Dar ce butada, ce bufonerie, toti nebunii probabil stiu ca sunt nebuni, doar ca nu realizeaza ce inseamna defapt asta…

Iarasi au inceput alea sa cante la vioara dansand deasupra unui lac de munte… de ce fac oare asta? Ce ar putea sa insemne?Fireste ca inseamna ceva. Sau poate ca defapt nu inseamna nimic ceea ce in fond e mai bine, macar asa nu mai trebuie sa imi bat capul si cu ce ar putea sa insemne.

Si sunt iar in acea pestera in care nu se vede decat putina lumina din lateral si jos un mic iaz ale carei unde se reflecta pe o portiune de perete. Si e liniste, si aici parca se nasc ideile, aici parca se naste chiar lumea. Sau probabil ca nu.


Despre lucrurile importante

Martie 13, 2010

Cateodata imi amintesc despre lucrurile mai importante. Mai importante nu din prisma vreunui concept sau idee, mai importante din prisma noastra ca oameni.

Libertatea

Si poate unul din lucrurile cele mai importante este libertatea. Fara ea nici iubirea, nici ceea ce numim fericire nu imi par posibile. Da, imi par posibile diverse simulacre de iubire sau fericire, simulacru pentru ca este doar ca trebuie sa fie, ca e o nevoie inca totusi si pentru ca asa suntem obisnuiti.

Poate ca in ultima vreme multi ma aud vorbind despre bani. Nu fac asta pentru ca as fi obsedat de bani insa, ci pentru ca as vrea sa pot sa imi cumpar libertatea, daca aceasta costa.Si din pacate in lumea noastra s-ar parea ca totusi costa ceva. Caci nu imi imaginez cum as putea fi liber trezindu-ma zi de zi la o ora la care nu vreau sa ma trezesc, lucrand 8 ore pe zi lucruri care nu ma pasioneaza pentru relativ putini bani. Dar si daca ar fi mai multi, acest lucru tot ramane incompatibil cu dorinta mea de a fi liber.

Si imi pare destul de trist sa ajungi sa faci un pact cu Diavolul pentru bani. Caci da, eu nu cred in Diavol, dar el totusi ia diverse forme. Uneori poate fi o multinationala pentru care trebuie sa lucrezi pana la epuizare si moarte, cum sunt cazurile Ramonei Caciu si Ralucai Stroescu. Alteori Diavolul poate fi o iluzie ca o anumita actiune sau idee merita orice sacrificii.

Poate cea mai stralucita astfel de reprezentare a diavolului o intalnim in romanul lui Mihail Bulgakov Maestrul si Margareta. Aici iluzionistul Woland, in fapt insusi Necuratul, le ofera spectatorilor posibilitatea de a obtine o gramada de haine de lux gratis precum si bani pe care ii arunca in sala de spectacol. Insa asa cum se dovedeste orice lucru diabolic toate sunt defapt niste iluzii. Hainele daca imi aduc bine aminte dispar, iar banii se dovedesc a fi in cele din urma hartie de ziar.

Caci nu trebuie sa uitam ca timpul nostru inseamna defapt viata noastra. Cele 8 ore sau chiar mai mult de serviciu sunt in fapt fractiuni din chiar viata noastra ce le dam angajatorilor pentru care lucram. Nu, nu vreau sa spun ca ar trebui sa ne dam toti demisia, ci ca poate ar fi de dorit sa mai punem si niste bani deoparte, atat cat se poate, si cine stie, cumva sa gasim o modalitate de a avea mai multe vacante si eventual sa ne pensionam chiar mult mai devreme decat altii.

Si poate va dati seama ca libertatea este in fond o stare spirituala. Pentru ca desi am vorbit despre lucruri destul de materiale mai sus, pentru mine dualismul spirit/materie a incetat sa aibe sens. Din prea multe motive pentru a le scrie aici. Dar aceasta libertate de care vorbesc nu poate pleca decat din mentalitatea unor oameni liberi. Unor oameni dispusi sa vada oportunitatile, sa savureze viata cu mai toate ale sale, sa incerce sa faca fata unor lucruri cumplite, dar fata de care am incredere ca oricine cauta in el va gasi forta de a le depasii.

Trecutul

Alt lucru important: trecutul. Este atat de viu. Este atat de prezent incat am putea aproape spune ca fara trecutul nostru noi nici nu am fi ceea ce suntem. Lucru probabil in mare parte adevarat. Dar nu complet, caci uneori fara trecutul nostru am fi iarasi ce am fost candva pana la o anumita data, sau poate chiar mai bine, am reusi sa privim lucrurile cu o anumita detasare si sa ne reinventam viata.

Si de multe ori trecem prin destule greutati. Lucrurile nu sunt ceea ce ne asteptam sa fie. Important cred insa ca este sa stim cum sa o luam de la capat, de data asta poate putin altfel, poate analizand mai lucid realitatea, evident in limita posibilitatilor noastre.Iar urmarea acestor greutati e din pacate de cele mai multe ori o prabusire, pe care desi poate incercam sa o mascam, inercand sa ne autosugestionam ca totusi e bine, sau va fi bine cumva , nu reusim in fapt.

Poate cea mai mare iluzie fata de trecut e dorinta de a redeveni ceva ce ai fost. Pentru ca nu cred ca este posibil in realitate acest lucru. Si chiar daca reusesti sa redevii ce ai fost, ce anume iti garanteaza ca nu vei repeta aceleasi greseli care poate te-au adus in aceasta stare in care regreti atat de multe….

Pentru ca cred ca omul nu este un dat la modul absolut, ci suntem asemenea unor efemeride aflate mereu in miscare si influentate de jocul altor efemeride din jurul nostru. Si in acest joc al vietii, schimbarii si miscarii nu exista in fapt castigatori si invinsi decat in functie de jocul fiecaruia.

Iar ce este permanent in om, ceea ce ne defineste poate cel mai bine sunt dorintele noastre, intelese mai mult ca pasiuni in cazul acesta,lucrurile de care putem deveni constienti doar in lumina libertatii. Este poate asa numita natura umana ce se gaseste in mod particular in fiecare din noi.

A te vindeca de trecut este nu doar o provocare, este o calatorie dintre cele mai dureroase, alteori incarcate de o frumusete nostalgica, dar prea adesea aceasta frumusete este insotita de durerea unor pierderi irecuperabile. Insa dincolo de toate aceste sentimente, poate merita sa nu uitam ca toate acestea-s in fond in mintea noastra, trecutul in realitate e o lume ce nu mai exista, pierduta undeva in enormitatea spatiului si a timpului. Noi eram altii atunci, suntem altii acum, evoluam, invatam si putem devenii o punte spre o lume mai buna.

Fericirea

Cat de simplu suna cuvantul asta. Fiecare stie mai bine ce inseamna fericirea pentru el. In general cred insa ca inseamna a iubii si a fi iubit. Si in general subscriu acestei idei, desi cu anumite rezerve si adaugiri.

Dintre rezerve poate cea mai importanta ar fi sa iti pese pur si simplu de celalt. Adica nu doar sa il/o gasesti atragatoare si sa faci tot posibilul pentru a te  ”combina” cu el/ea, ci sa gasesti in tine destule rezerve de empatie pentru a incerca sa ii intelegi problemele si dilemele. Dar pentru a putea face asta cred ca trebuie sa incerci sa fi mai mult decat un sclav preocupat de cariera, obligat sa stea cat mai multe ore la birou ca sa mai castige un spor la salariu. Spun asta pentru a face vizibila o legatura poate nu asa de evidenta intre bani libertate si iubire. Pur si simplu propun sa incercam sa fim oameni, fiecare in felul lui, dar neuitand sa iubim in sensul cel mai complet al cuvantului.

Si fericirea o vad si ca o contemplare a lucrurilor marunte. Un peisaj frumos, o melodie ce te transpune intr-o stare in care poti vedea paradisul cu ochii mintii, si in sfarsit, o atitudine rationala, calma, de acceptare a lucrurilor pe care nu le poti schimba, dar de a depune insa eforturi pentru a schimba lucrurile pe care le poti schimba.

Pentru mine fericire este si sa constientizez ca in fond nu sunt decat o infima parte a universului, parte devenita insa constienta. Si viata imi pare un caleidoscop de lumina si culoare in care isi fac locul si lucruri pe care poate, odata, le credeam imposibile, asta insa la nivelul la care ma aflu, adica de ”purice”al universului. Caci atunci  cand realizez ce mic si nesemnificativ sunt la scara miilor de miliarde de astri, orice durere a mea imi pare atat de efemera…

Fireste in aceasta postare kilometrica tot ce am scris sunt ganduri si senzatii personale. Orice eroare e deci explicabila….


Cupa vietii

Martie 9, 2010

Am sa-nchin urcat in varf de munte o cupa a vietii pentru orice hotar ce-i de netrecut in minte,  in fapt trecut e de banali hoinari…

Si-n aburii de veselie, simt orice nevrednic rost, in vene-l simt. Dar atunci nu rostul lumii il pretuiesc, ci al ei preasfant nerost vreau sa il iubesc…

Si-n ceasuri de lungi   amurguri impurpurite-s  gandurile mele de temeri, privind nu cele ce nu le cunosc, ci cele ce le stiu ma infioara si imi sunt etern repros…

Aici sunt sus, doar cupa mea a vietii … si e liniste senina. Acolo jos sunt jocuri, masti si zarva-i prea deplina….

Sosita ceasul prieteni sa lasam orice scandaluri ce-n valurile lor ne poarta catre maluri, din marea vietii urzind sa ne zdrobeasca… de care stanci? prin ce iluzie ce se vrea fumoasa?