Adevarul

Poate cea mai buna dovada a faptului ca nu ne dorim realmente si nici macar nu putem afla vreodata acel adevar ultim si complet e chiar faptul ca ne dorim atat de mult sa avem dreptate…

 

4 Responses to Adevarul

  1. Şi acum întrebarea: De ce ne dorim să avem dreptate?
    Răspunsul „corect” (adevărat în mod absolut – ha-ha-ha): Pentru că suntem mecanisme programate genetic spre supravieţuire, asta însemnând că avem dreptate în părerile noastre odată ce noi supravieţuim iar cei ce au considerat că nu au dreptate sunt dispăruţi. Este un rezultat adaptativ la mediu, evoluţie, consecinţă a replicării cumulativ-calitative.
    Consecinţă: Adevărul ultim şi complet nici măcar nu contează.

    Corolar: Metoda ştiinţifică de revelare a realităţii obiective este singura în care subiectivismul observatorului este conştientizat şi diminuat pe cât posibil. Probabil ştiinţa va ajunge să descopere că adevărul acela ultim şi complet este fie o utopie, fie insignifiant.

    • Ryuzaki spune:

      Pai suntem mecanisme programate genetic pentru supravietuire si este evident ca asta se va reflecta asupra modului nostru de a percepe realitatea. Insa nu inteleg ce legatura are supravietuirea cu faptul de a avea dreptate. Adica ma gandesc ca de exemplu faptul ca secta catarilor a fost exterminata de catolici nu presupune ca e mai adevarat in vreun fel catolicismul decat catarismul.
      Sau poate te referi la faptul ca supravietuiesc cei ce sunt convinsi ca detin adevarul mai curand decat cei mai putin convinsi?
      Iar acest adevar ultim este destul de probabil sa nu existe si daca ar fi sa spun asa obiectiv vorbind el este irelevant. Dar problema este ca noi nu prea suntem defapt obiectivi realmente.Iar acest lucru mi se pare ca se traduce mai exact intr-o serie de ideologii si convingeri la care mai toti aderam. Este usor sa apartii unui -ism (libertarianism, comunism, fascism, crestinism, ateism sau pune ce mai vrei pe lista). Este usor insa in viziunea mea asta inseamna tocmai a presupune ca exista un adevar ultim si complet.
      Nu contest meritul metodei stiintifice de revelare a realitatii insa problema ar fi ca stiinta in primul rand raspunde unor teluri cat se poate de irationale si omenesti. Nu ne ajuta stiinta sa dezvoltam arme de distrugere in masa, sa poluam mediul si sa ne periclitam propria supravietuire pe termen lung astfel?
      Iar in al doilea rand ar mai fi o chestiune legata de iluzia ca putem sa ne controlam soarta prin intermediul stiintei. Ma cam indoiesc ca poate cineva calcula si aproxima macar unde ne vor duce pe termen mediu si lung diferitele tehnologii si ce efecte secundare poate avea folosirea lor pe scara larga. Dar mai ales ma indoiesc ca poate cineva sa spuna clar daca nu cumva tocmai progresul stiintific nu va duce la inlocuirea speciei umane cu o forma sau alta de inteligenta artificiala. Lucru ce as spune ca nu e chiar dorinta oamenilor fie ei de stiinta sau nu.

      • Ce legătură are supravieţuirea cu faptul de a avea dreptate?
        Răspunsul, întradevăr, este în a doua întrebare: supravieţuiesc cei mai convinşi de adevărul lor. De fapt ideile lor supravieţuiesc, nu indivizii. Altfel spus ideile sunt structuri informaţionale ce se pot replica în mediul cultural în funcţie de adaptabilitatea lor. De asta ideile virulente (în sens pozitiv, adică cele ce se multiplică uşor) sunt funcţionale. Nu pentru că deţin adevărul acela perfect sau final, ci pentru că pur şi simplu sunt funcţionale în anumite creiere. Cred că am intra în zona memeticii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mem%C4%83

        Ştiinţa este un instrument mai mult decât o normă.

        Şi care e problema dacă cea mai bună soluţie pentru ca gazdele unor lanţuri autoreplicatoare de informaţie să fie nişte sisteme artificiale sau biocibernetice? Prin ce am fi, noi homo sapiens, mai cu moţ? Mai ales că nu distingem adevărul absolut din motive de ambiţii personale…

  2. Ryuzaki spune:

    Pai nu cred ca noi am fi mai cu mot si tocmai aici e problema ca nu avem vreo garantie ca nu se va ajunge la un scenariu de genul celui din Terminator cu anihilarea omenirii de catre o inteligenta artificiala. Daca ma gandesc bine o inteligenta artificiala care evolueaza rapid ar putea vedea in noi mai curand ceva inutil si de care se poate dispensa decat ceva ce merita conservat.
    Ar fi posibile si alte scenarii, insa tocmai asta e ca nu prea avem cum sa prevedem ce va fi.
    Si evident ca obiectiv ca sa zic asa nu conteaza,dar problema e ca ma cam indoiesc ca tot acest efort al oamenilor de stiinta se face in ideea ca omenirea va fi anihilata si inlocuita de ceva mai adaptat si mai eficient. Mai curand as fi dispus sa pariez ca telul lor este imbunatatirea intr-un fel sau altul a conditiei umane, chiar si prin transformarea ei. Vom vedea daca este posibil.

Lasă un comentariu